Home
Marcel-Valeriu Suciu
Photos of my family tree
1935 - 2035
Când mă înec în amintiri, eu sunt copilul de-altădată,
Cel ce visa doar împliniri È™i... c-o să sufăr, niciodată.
Ah, ce frumos este atunci când nici de o grijă nu îÈ›i pasă,
Când toate clipele sunt dulci È™i te iubesc toÈ›i cei din casă!
Crescând mereu sub ochii lor, dintr-un copil neastâmpărat
Am devenit un visător, de stele, chiar înamorat.
Tânăr, cu pieptul plin de dor să îmi trăiesc frumos viaÈ›a,
Visând la stele... să mă-nsor, È™i... să-mi aleg din lume soaÈ›a.
Dar, ce-am ajuns să fiu acum când timpul cel necruțător
Mi-a prefăcut visele-n scrum? Sunt doar un simplu muritor,
Un om de rând, tată duios, îndrăgostit de-o muritoare,
Mama unui băiat frumos, boboc crescut din mândra floare.
Și... timpul, tot trecea uÈ™or, luând È™i tinereÈ›ea mea,
Lăsându-mă în piept c-un dor s-o retrăiesc... de s-ar putea,
Dar... roata vieÈ›ii nu se-ntoarce, se-nvârte tot mereu, mereu,
Chiar dacă... lacrimi din ochi stoarce, iar drumul vieții este greu.
Și... fără ca măcar să cred, al meu dușman, timpul, m-a-nvins
Cu ani-mi care se succed È™i-argint, în plete, el mi-a nins.
Dar... dintre toÈ›i acei ce-am fost, sunt în prezent, sau eu voi fi,
Nu cred că ar avea vreun rost să mă opresc din a iubi.
Iubesc tot ce-i frumos pe lume, iubesc ce-n jurul meu e viu,
Și... ca să-i dau iubirii nume, visând, în noapte, versuri scriu.
Mai multe n-are rost să spun, prieteni dragi de pretutindeni,
Căci n-am închis al vieÈ›ii drum, iar capătu-i... nu-l È™tie nimeni.
